luni, 20 decembrie 2010

Onoarea Alexandrei Gătej şi tăcerea lui Traian Băsescu

Cât e de grav ca unul dintre consilierii preşedintelui ţării să fi fost agent al Securităţii comuniste? Contează că acest agent avea 23 de ani în momentul racolării sau că aceasta s-a produs cu numai trei luni înainte de căderea comunismului? De ce acest consilier mai este în funcţie? De ce şeful statului nu i-a cerut încă demisia? Multe întrebări, din care unele îşi pot sau nu găsi răspunsuri limpezi. Una singură contează, însă: ce mai caută doamna Gătej la Cotroceni?

Povestea colaborării Alexandrei Gătej cu Securitatea a fost făcută publică cu numai patru zile înainte de împlinirea a patru ani de la condamnarea publică a regimului comunist şi de la publicarea Raportului Final al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România. Gestul de acum patru ani al preşedintelui Băsescu a fost catalogat "fără precedent" în lumea post-comunistă, regimul comunist fiind condamnat pe întreg parcursul existenţei sale, drept ilegitim şi criminal, iar Securitatea a fost considerată ca "braţul armat" al sistemului.

Acum, când a trecut deja o săptămână de la dezvăluirea CNSAS despre colaborarea Alexandrei Gătej cu Securitatea, liniştea aşezată peste Cotroceni în privinţa acestui subiect pică foarte prost pentru instituţia prezidenţială. În acest moment nu calităţile profesionale ale doamnei Gătej sunt de luat în discuţie, ci faptul că printre colaboratorii cei mai apropiaţi ai preşedintelui statului se numără un fost agent dovedit al Securităţii. Poate că preşedintele nu consideră această chestiune de o gravitate deosebită, însă este dator să explice de ce păstrează în echipa lui pe cineva cu probleme de "dosar".

miercuri, 15 decembrie 2010

Băsescu a făcut cărţile pentru şefia PDL

Traian Băsescu, pentru Hotnews:
"Va fi o decizie a PDL-ului dacă mai menţine suprapunerea între calitatea de preşedinte al PDL şi funcţia de prim-ministru. Dacă vreţi să fiu foarte sincer, eu nu-l văd pe Emil Boc pierzând alegerile în interiorul PDL, dacă va candida. Şi eu sper că va candida. Parlamentarii PDL ar trebui să se uite la soluţii alternative pe care le au. Au? După părerea mea Emil Boc va putea să candideze. Sau va fi necesar să candideze. Dar va fi opţiunea lui. Eu îmi spun o părere."
Puţin vizibil la nivel public, PDL-ul fierbe. Taberele, găştile, grupurile şi grupusculele din interiorul partidului se frământă, se organizează şi se repoziţioneză pentru alegerile din primăvara anului viitor pentru şefia PDL. Alegerile din filialele judeţene derulate în ultimele săptămâni conturează şi ele reaşezarea zonelor de putere în partid. Pe fundalul acestor zbateri interne, se conturează tot mai vizibil încercarea lui Traian Băsescu de a-şi asigura controlul asupra partidului şi după terminarea mandatului.

Traian Băsescu îşi aplică strategia gradual: mai întâi crearea unui pol de putere în interiorul partidului în jurul Elenei Udrea şi coagularea a unor personalităţi politice de tip nou în preajma acesteia (Gheorghe Falcă, George Scripcaru, Gheorghe Flutur). Următorul pas, impunerea Elenei Udrea la şefia organizaţiei Bucureşti a PDL (cea mai mare din punct de vedere numeric, dar şi cea mai influentă).

Rămâne de îndeplinit cel mai greu obiectiv, acela de a păstra controlul asupra PDL prin intermediul viitorului preşedinte, care trebuie obligatoriu să fie un ins supus, loial, manevrabil. Cum Emil Boc a transmis semnale anul acesta că nu-şi mai doreşte preşedinţia PDL, reacţia opiniei publice la un nume nou, care îndeplineşte criteriile de mai sus, a fost testată acum o lună. Elena Udrea, permanenta purtătoare de mesaje a lui Traian Băsescu, declara că ea îl vede pe Gheorghe Falcă (finul lui Traian Băsescu) în poziţia de viitor şef al PDL. Cum răspunsul presei şi al societăţii civile a fost extrem de dur la acest anunţ, având în vedere că Falcă a fost trimis în justiţie de DNA pentru fapte de corupţie, se vede treaba că Traian Băsescu s-a văzut nevoit să apeleze din nou la soluţia de avarie Emil Boc.

Declaraţia lui Traian Băsescu din această după-amiază nu este numai un semnal public transmis taberei "oponente" din PDL, grupată în jurul lui Vasile Blaga, dar este şi un mesaj de curtoazie la adresa lui Emil Boc, cel care are acum temă de răzgândire.

vineri, 10 decembrie 2010

Codruța Koveşi, Procurorul General: "Există 140 de legi care prevăd aproape 1.000 de infracţiuni"

Laura Codruţa Koveşi, Procurorul General al României a explicat, în exclusivitate pentru CursDeGuvernare.ro care sunt cauzele celor peste 1,3 milioane de dosare penale pe care le-a înregistrat Parchetul General în acest an, subiect despre care am scris aici. Koveşi a enumerat şi soluţiile care ar putea duce la o reducere a cauzelor penale pe care trebuie să le gestioneze Parchetele din toată ţara.

Laura Codruţa Koveşi: ”Datele statistice care au relevat faptul că volumul mare de activitate nu este influenţat de evoluţia infracţionalităţii, care nu are o creştere similară, ci de probleme legislative sau sesizări fără finalitate.

Cât priveşte aspectele de ordin legislativ, o problemă ar fi excesul de incriminare. Există 140 de acte normative care prevăd aproape 1000 de infracţiuni. Este clar, aşadar, că ar fi nevoie de o reevaluare.

Referitor la sesizările fără finalitate care ne sunt avansate, credem că ar trebui identificate soluţii care să permită limitarea numărului de dosare şi soluţii cauzelor cu adevărat importante pentru societate. Una dintre aceste soluţii ar putea fi introducerea principiului oportunităţii întâlnit în alte sisteme.

În momentul de faţă, dacă se reclamă o faptă penală, ea trebuie înregistrată ca şi dosar penal, chiar dacă din primele cercetări reiese că nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracţiuni. Or, prin intermediul principiului oportunităţii s-ar ajunge ca, pe baza unor criterii obiective şi sub controlul instanţei de judecată, să se poată aprecia când se justifică să continui o anchetă sau nu. Astfel, s-ar ajunge la o cheltuire mult mai judicioasă a banului public."

Continuarea declaraţiei Progurorului General poate fi citită pe CursDeGuvernare.ro.

joi, 9 decembrie 2010

Câştigătorii burselor JTI

Câştigătorii Burselor Europene JTI pentru Jurnalism au fost anunţaţi în această seara de Fundaţia Euromonitor pentru Excelenţă în cadrul unei ceremonii ce a avut loc la sediul Reprezentanţei din România a Comisiei Europene.

Jurnalişti care vor lua parte la un stagiul de pregătire de o săptămână de la Bruxelles sunt: Eveline Păuna - Q-Magazine (21 de ani), Raluca Spătăreanu - Grupul Realitatea-Caţavencu/realitatea.net (32 de ani), Amalia Dascălu - Ziarul de Iaşi (29 de ani), Matei Dobrovie - Adevărul/Foreign Policy România (27 de ani), Laura Culiţă - Wall Street Journal România (23 de ani), Claudiu Berbece - România Liberă (25 de ani), Lorelei Mihală - TVR (31 de ani).

Marii câştigători ai Burselor Europene JTI pentru Jurnalişti, care vor beneficia în plus şi de un stagiu de pregătire profesională de trei săptămâni în cadrul unei prestigioase organizaţii de presă europeană, sunt: Victor Rotariu - Gândul (25 de ani), Diana Stirlea - Agerpress (32 de ani) şi Andreea Negru Ciobanu - Grupul Realitatea Caţavencu/The Money Channel (29 de ani).

Programul Bursele Europene JTI pentru Jurnalişti a fost lansat în 2007, anul aderării României la Uniunea Europeană, ca o continuare a programului de stagii iniţiat de National Forum Foundation/Freedom House în anii '90, cu sprijinul Guvernului SUA, iar ulterior, începând cu anul 2000, cu finanţarea JTI.

Cu începere din 2010, programul Bursele Europene JTI pentru Jurnalişti este organizat de Fundaţia Euromonitor pentru Excelenţă. Încă de la început, obiectivul programului a fost dezvoltarea cunoştinţelor şi abilităţilor tinerilor jurnalişti români, prin expunere directă la realităţile democraţiilor dezvoltate, imersiune în medii culturale diverse şi practică profesională specializată.

Ţara penală: cum s-a ajuns ca unul din cinci români adulţi să fie cercetat de procurori

Peste 1,3 milioane de dosare penale au fost înregistrate la nivelul tuturor parchetelor din România în primele nouă luni ale acestui an. Statistica Ministerului Public arată că este vorba de o creştere în procente cu 13,6% faţă de perioada similară a anului 2009. Potrivit procurorului general al României, Laura Codruţa Koveşi, anul trecut, când au fost înregistrate peste 1,5 milioane de dosare, reieşea că unul din cinci români adulţi era implicat într-un dosar penal. La cum evoluează reforma în sistemul judiciar, lucrurile vor sta la fel cel puțin până în 2012.

Cifrele primelor nouă luni de activitate ale Parchetului General devoalează o situaţie uluitoare, la care specialiştii în drept penal cu greu găsesc o explicaţie. Iar ca situaţia să arate şi mai grav, la cele peste 1,3 milioane de dosare aflate în lucru la nivelul întregului Minister Public se mai adaugă alte câteva sute de mii contabilizate de Inspectoratul General de Poliţie.

Cifrele infracţionalităţii înregistrate de Ministerul Public

* În primele trei trimestre din 2010, toate unităţile de parchet au avut de soluţionat 1.338.343 dosare, înregistrându-se o creştere cu 13,6% faţă de perioada similară a anului 2009.
* În aceeaşi perioadă au fost soluţionate 365.841 cauze, în scădere cu 0,6%, reprezentând 27,3% din totalul cauzelor de soluţionat.
* Din cauzele soluţionate au fost finalizate cu rechizitoriu 30.380 ceea ce înseamnă o creştere cu 8%.
* În primele trei trimestre din 2010, 8,3% din cauzele soluţionate s-au finalizat prin rechizitorii şi 91,7% prin soluţii de netrimitere în judecată.
* La sfârşitul lunii septembrie 2010 existau în lucru 435.402 cauze, în creştere cu 18,5% faţă de perioada similară a anului 2009 (ponderea acestora în totalul cauzelor de soluţionat fiind de 32,5%), şi 457.703 de dosare cu autori nedescoperiţi, în creştere cu 24,2% faţă de perioada similară a anului 2009 (cu o pondere de 34,2% din totalul cauzelor de soluţionat).
* În primele trei trimestre din 2010 s-a dispus trimiterea în judecată a 41.063 inculpaţi (din care 6.443 arestaţi preventiv), în creştere cu 12,1% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut.

Textul complet poate fi citit pe CursDeGuvernare.ro

duminică, 5 decembrie 2010

Blocaj și ineficiență. Cifrele unui Parlament aflat într-o criză mai mare decât criza economică

Peste 200 de iniţiative legislative blocate, absenteism masiv, opacitatea procesului legislativ, reveniri asupra unor legi, războaie la Curtea Constituțională, atuuri lăsate în mâna guvernului care emite pe bandă rulantă, în paralel cu Parlamentul, decizii de administrare a ţării în vremuri de criză. Parlamentul – instituția numărul unu în orice ţară europeană şi cea care garantează democrația – nu poate ajuta la reforma statului și a societăţii în România până nu se reformează pe el însuşi.

Deși după alegerile parlamentare din 2008 s-a configurat o coaliție de guvernare, majoritatea din Parlament s-a dovedit nefuncțională într-un an de criză ca 2010, când România avea nevoie mai mult ca oricând de coerență legislativă.

Bilanțul, potrivit datelor din Camera Deputaților și Senat

* Doar 14 legi promulgate la Senat, din 148 de proiecte de lege depuse.
* La Camera Deputaților, 230 de inițiative (din 786 depuse) au devenit legi.
* O bună parte din legile trecute sunt inițiative venite de la guvern, altele sunt modificări aduse legilor anterioare.
* Adoptarea tacită a legilor a înlocuit, în parioadele de blocaj, dezbaterile: în numai o săptămână din luna septembrie au fost adoptate prin aprobare tacită 5 legi. * Un număr de 11 legi au fost cereri de reexaminare, trimise la Parlament de către Președinție.

Text scris împreună cu Cristian Grosu, a cărui continuare poate fi citită pe CursDeGuvernare.ro

miercuri, 1 decembrie 2010

Adrian Chebuţiu, reţinut de DNA

UPDATE. Adrian Chebuţiu va fi cercetat în libertate, potrivit Mediafax, însă Adrian Coriolan Preda, directorul executiv al UCM Reşiţa, a fost arestat preventiv pentru 29 de zile. Procurorii au făcut recurs la măsura nearestării lui Chebuţiu, iar avocaţii lui Preda împotriva arestării clientului lor.

Adrian Chebuţiu, unul dintre cei mai apropiaţi parteneri de afaceri ai lui Bogdan Buzăianu, magnatului energiei, a primit mandat de reţinere pentru 24 de ore în această dimineaţă, urmând a fi prezentat judecătorilor cu propunere de arestare pentru 29 de zile. Adrian Chebuţiu este anchetat de DNA, potrivit Mediafax, într-un dosar privind returnări ilegale de TVA în valoare de câteva zeci de milioane de euro, dosar în care mai este anchetat şi libanezul Said Baaklini, arestat acum două zile în baza unui mandat internaţional în Bulgaria, dar şi de un senator al cărui nume nu a fost încă făcut public.

Said Baaklini a fost predat autorităţilor române, iar instanţa de judecată a emis un mandat de arestare pentru 29 de zile pe numele acestuia. Baaklini se bucură de relaţii foarte bune la vârful PDL, PNL şi PSD, şi a derulat afaceri cu Hassan Awdi (proprietarul Rodi­pet) sau cu Cristian Bor­cea (acţionar la Dinamo). Acesta a înfiinţat Fundația "Eco Snagov" împreună cu Ion Țiriac, Ionuț Costea (cumnatul lui Mircea Geoa­nă), Viorel Cataramă și Aleodor Frîncu (fost șef al cancelariei lui Călin Popescu Tăriceanu). Numele lui Said Baaklini a fost asociat şi cu cel al lui Sorin Ovidiu Vîntu în contextul în care libanezul a ridicat cu puţin timp înainte de prăbuşirea Băncii Române de Scont suma de 4,8 miliarde de lei.

marți, 30 noiembrie 2010

Interpusul lui Bogdan Buzăianu, anchetat de DNA

Adrian Chebuţiu, preşedintele - director general al Uzinei Constructoare de Maşini (UCM) Reşiţa, este audiat la această oră la Direcţia Naţională Anticorupţie Bucureşti, unde a fost adus cu mandat azi dimineaţă. Şeful de la UCM Reşiţa este în prezent unul dintre cei mai apropiaţi interpuşi ai lui Bogdan Buzăianu, cel mai important jucător privat de pe piaţa de energie din România, fiindu-i acestuia partener de afaceri de mai bine de zece ani. Prin Chebuţiu şi nevasta acestuia, Dana, Buzăianu a reuşit să se apropie de PDL în ultimii ani, mai ales după ce Traian Băsescu a denunţat public afacerile cu statul făcute de acesta şi l-a numit "cel mai deştept băiat din energie".

Adrian Chebuţiu nu apare în Top 300 sau Top 500, este extrem de discret, însă conectat la afaceri de sute de milioane de euro. Nu numai cei doi au făcut afaceri împreună, ci şi soţiile lor. Astfel, soţia lui Chebuţiu, Dana, şi fosta soţie a lui Bogdan Buzăianu, Simona Lăslean, au fost partenere de afaceri în Forces Motrices France (FMF) SAS, firmă care a avut un contract de consultanţă pe o perioadă nedeterminată cu Energy Holding, firma magnatului energiei Bogdan Buzăianu. Surse citate în 2007 în ziarul "Evenimentul zilei" susţineau chiar că Buzăianu şi Chebuţiu ar fi cumnaţi.

În 2002, Chebuţiu l-a reprezentat pe Buzăianu în cea mai importantă afacere a acestuia, cea care l-a transformat în unul dintre cei mai bogaţi şi influenţi oameni de afaceri români. Este vorba despre semnarea "celui mai deştept contract" încheiat vreodată de o firmă privată, Energy Holding, cu o companie a statului, Hidroelectrica. Contractul, pe care l-am publicat în anul 2007 în exclusivitate în "Evenimentul zilei", putea să îi aducă lui Buzăianu, conform calculelor de la acea dată, venituri maxime de 1,3 miliarde de dolari în cei zece ani în care Energy Holding are drepturi de cumpărare de energie electrică la preţuri preferenţiale de la Hidroelectrica.

Contractul între Energy Holding şi Hidroelectrica a fost semnat în 2002, pe vremea când ministrul Economiei era Dan Ioan Popescu, naşul de cununie al lui Bogdan Buzăianu, Hidroelectrica fiind una dintre firmele deţinute de statul român prin Ministerul Economiei. În 2002, când a fost semnat contractul, Energy Holding se numea Holding APS, iar cel care a semnat înţelegerea juridică a fost nimeni altul decât Adrian Chebuţiu, cel care era la vremea respectivă administratorul companiei. În 2003, Chebuţiu a devenit directorul UCM Reşiţa după privatizarea acesteia şi preluarea mascată a uzinei de către Bogdan Buzăianu prin grupul elveţian INET AG, reprezentat de Beat Corpataux, un vechiul partener de afaceri din Elveţia al acestuia. Ancheta despre "Cel mai deştept contrcat din istorie" mai poate fi citită integral aici.

La sfârşitul anului 2006, începutul anului 2007, Bogdan Buzăianu a devenit ţinta preşedintelui Traian Băsescu, care l-a numit "cel mai deştept băiat din energie" şi l-a acuzat că face afaceri preferenţiale cu statul pe zona de energie. Câteva luni mai târziu, Dana Chebuţiu, soţia lui Adrian Chebuţiu devenea asistenta personală a eurodeputatului PDL Dragoş David, membru în Comisia de industrie şi energie a Parlamentului European. Deşi era asociat unic în Forces Motrices France SAS, după ce Simona Lăslean a divorţat de Bogdan Buzăianu, şi derula prin această firmă afaceri de câteva zeci de milioane de euro în România, Dana Chebuţiu a preferat să se angajeze ca asistentă personală a unui europarlamentar, potrivit dezvăluirilor EVZ.

Tot în 2007, Sorin Frunzăverde, unul dintre baronii PDL, la acea vreme eurodeputat PDL şi el, a semnat un contract de consultanţă cu firma AC Management, firmă deţinută de Forces Motrices France SAS. Potrivit EVZ, care cita declaraţia de avere a lui Frunzăverde, acesta a încasat lunar de la AC Management suma de 9.000 de lei. Anul trecut, în plină campanie electorală pentru prezidenţiale, Bogdan Buzăianu a fost fotografiat de paparazzi în limuzina lui Radu Berceanu, ministru al Transporturilor şi vicepreşedinte PDL.

miercuri, 24 noiembrie 2010

Jurnalul Naţional mă plagiază din nou!

Pentru a doua oară într-o jumătate de an. Furtul cel nou va putea fi citit în ediţia tipărită de mâine, 25 noiembrie, a Jurnalului Naţional, însă eu l-am descoperit pe ediţia on-line a ziarului. Şi uite aşa, în seara asta am o nouă confirmare că unele persoane care se folosesc fraudulos de titulatura de jurnalişti şi care s-au specializat să semneze cu pseudonime în Jurnalul Naţional nu numai că îmi citesc blogul, dar continuă să îl plagieze cu o nesimţire infinită.

Ce plagiază de data asta Jurnalul Naţional? Nişte informaţii exclusive pe care le-am obţinut acum două săptămâni din interiorul Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România (CNADNR) despre sumele de bani plătite în decursul acestui an către 16 avocaţi sau case de avocatură, informaţii pe care le-am publicat marţea trecută sub forma unui top al avocaţilor plătiţi de CNADNR. Datele primare obţinute de mine fac referire la mai multe plăţi făcute de CNADNR în 2010 către diverse companii, printre care şi Spedition UMB, Euroconstruct Trading 98, Bechtel sau Search Corporation (date pe care le voi folosi în curând pentru nişte mici anchete), însă conţineau şi sumele plătite către avocaţii care au avut contracte cu CNADNR-ul. Din acele liste de plăţi am scos doar sumele de bani încasate de avocaţi, după care m-am apucat de adunat. După cum se vede, în topul meu sumele sunt cu virgulă.


Captură foto după furăciunea Jurnalului Naţional

Topul publicat de mine pe blog

Hoţul de la Jurnalul Naţional, cel care a furat informaţiile, susţine cu neruşinare şi inconştienţă că a preluat datele din raportul Curţii de Conturi despre instituţiile care au cumpărat servicii juridice, deşi aveau mii de jurişti angajaţi, făcut public la începutul lunii. Oricine poate verifica faptul că datele invocate de hoţul de la Jurnalul Naţional nu figurează în raportul Curţii de Conturi. Hoţul însuşi o putea face, nu-i aşa? Deci, domnule Tucă, domnule Ciutacu, vorbim de dubla doi, de plagiat cu repetiţie, de plagiatul de la Jurnalul Naţional se întoarce?

marți, 23 noiembrie 2010

Cazul demiterilor de la vârful MAI. Mecanismul prin care e politizată Poliția

Scandalul de la Piatra-Neamț, cu inspectorul Aurelian Șoric, urmat de cel al tentativei de mituire a secretarului de stat Dan Fătuloiu, readuce în atenție încrengăturile dintre unii capi ai Poliției cu mediul economic și chiar interlop. Astfel de legături sunt posibile și ies cu greu le iveală pentru că șefii polițiilor județene au sprijin politic atât din partea unor parlamentari locali, cât și în minister. Un fost ministru de Interne, Dudu Ionescu, și șeful Corpului Național al Polițiștilor, comisarul-șef Iulian Dobrescu, explică mecanismul care favorizează numirea pe criterii politice la vârful Poliției.

* Șeful Inspectoratului General al Poliției este propus premierului pentru numire, potrivit Legii 218/2002, de către ministrul de Interne, după avizul Corpului Național al Polițiștilor (CNP). Avizul acestuia e consultativ, astfel încât numirea șefului Poliției e la decizia ministrului politic. Iulian Dobrescu spune că nu a dat niciodată aviz negativ.

* IGP organizează concursurile pentru șefii poliției județene.

* Un polițist care vrea să ajungă șeful inspectoratului județean nu poate intra în concurs fără avizul prefectului. Teoretic, prefectul nu are funcție politică. Practic, el este angajat al Ministerului Administrației și Internelor și, deși legea îl asimilează funționarilor publici, el poate fi schimbat de către ministru cu unul favorabil politic. Prefectul este primul filtru al candidaților pentru funcția de șefi ai poliției județene.

Citeşte continuarea textului aici.

Patru instituţii de control financiar şi 30.000 de funcţionari adună cel mai nesigur buget din Europa

De astăzi am început să scriu pentru CursDeGuvernare.ro. Textele semnate de mine, analize politice, economice sau investigaţii, le veţi găsi de acum pe CursDeGuvernare.ro, însă vor fi preluate, evident, şi aici.

Criză economică, lipsă de bani la bugetul de stat, cel mai mare nivel de impozitare din Uniunea Europeană (113 impozite şi taxe), dar cea mai mică rată de colectare efectivă (doar 32% din PIB). Şi nu mai puţin de patru instituţii de control economico-fiscal, iar o a cincea luată în discuţie să se înfiinţeze. Acesta este cercul ineficienţei în care se învârt, de ani de zile, atât statul şi bugetul său, cât şi cetăţeanul şi afacerea sa. România, o ţară a extremelor fiscale: prima la impozite, ultima la colectarea lor.

Nu mai puţin de patru instituţii de control fiscal şi economic există în România – toate cu atribuţii în combaterea evaziunii fiscale şi identificarea banilor care evită bugetul de stat. Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF), Garda Financiară, Poliţia Economică şi Curtea de Conturi a României. În toate aceste instituţii lucrează, în total, 30.000 de persoane care se ocupă strict de tot ceea ce înseamnă controlul fiscal şi procesarea acestuia. La finalul anului 2009, la Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) erau angajate, la nivelul întregii ţări, 25.000 de persoane, la Garda Financiară 1.400, la Poliţia Economică 1.800, iar la Curtea de Conturi 1.550.

Cu excepţia Curţii de Conturi, care poate controla societăţile comerciale private doar în anumite condiţiile – în care acestea au raporturi comerciale cu Statul sau cu societăţile la care Statul are participaţii, celelalte trei organisme au atribuţii de control similare:

* Control fiscal, preventiv sau operativ;
* Constatarea evaziunii fiscale;
* Stabilirea de panalităţi, amenzi sau instituirea de sechestru asigurator;
* Înaintarea unei sesizări penale către Parchet sau DNA.

Citeşte continuarea textului aici.

marți, 16 noiembrie 2010

Topul avocaţilor plătiţi de Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri în 2010

Curtea de Conturi a dat publicităţii săptămâna trecută un raport în care sunt contabilizate sumele uriaşe, de ordinul zecilor de milioane de lei, plătite de diverse instituţii ale statului pentru servicii juridice în condiţiile în care dispuneau de departamente specializate. Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România (CNADNR) a cheltuit în perioada 2008 – 2010, potrivit raportului, nu mai puţin de 89.334.579,43 de lei pentru servicii juridice, deşi avea angajate un număr de 653 de persoane cu studii juridice. Surse din cadrul Companiei au confirmat cifra, însă, potrivit acestora, numărul celor care lucrează strict în departamentele juridice este, la nivelul întregii ţări, de circa 250, restul având studii juridice, dar fiind încadraţi în alte departamente ale CNADNR.

16 avocaţi sau case de avocatură au încasat de la CNADNR numai de la începutul acestui an şi până în prezent circa 7,7 milioane de euro. Suma se împarte între 15 avocaţi români, care au încasat 28.619.996,47 de lei (echivalentul a 6.814.824 euro) şi o firmă englezească, care a încasat 880.939,44 de euro.

Din lista de avocaţi, doi se diferenţiază categoric. Prima este avocata Cecilia Popa, cea care în campania electorală pentru alegerile parlamentare din 2008 a donat către PDL 49.000 de lei, echivalentul a circa 13.500 de euro. Cel de-al doilea este avocatul Ioan Băraş, care a primit peste 400.000 de euro de la CNADNR în perioada 2008 – 2010, pentru mai multe servicii juridice, printre care şi pentru procesul cu avocata Simona Neagu, cea de la care CNADNR spera să recupereze o primă de succes în valoare de circa 5 milioane de euro plătită de Companie pentru exproprierile de pe autostrada Braşov – Borş. Avocatul Băraş a pierdut procesul cu Simona Neagu, iar statul alte 400 de mii de euro.

Topul avocaţilor plătiţi de Compania de Autostrăzi în 2010

1. Dragomir şi Asociaţii – 12.946.606,58 lei (Servicii juridice de expropriere pe traseul autostrăzii Bucureşti – Braşov, contract încheiat cu CNADNR în 2004);
2. Cecilia Popa şi Asociaţii – 7.357.254,55 lei (Servicii juridice de expropriere pe traseul autostrăzii Braşov – Borş, încheiate în anii 2004, 2005, 2008 sau 2009);
3. Cabinet Individual de Avocatură „Stancu Ionel” – 2.871.225,14 lei (Servicii juridice de expropriere, contract încheiat în 2004);
4. Toma Dragomir şi Asociaţii – 2.602.250,48 lei (Servicii juridice de expropriere pe traseul autostrăzii Bucureşti – Braşov, contract încheiat cu CNADNR în 2003)
5. Cabinet Individual de Avocatură „Băraş Ioan” – 872.993,16 lei (Asistenţă juridică pentru lunile martie 2009 – ianuarie 2010);
6. Băiaşu şi Voichiţa Maria Cabinet Avocat – 519.327,08 lei
7. Cabinet Avocatură Ina Vintilescu – 450.662,08 lei (Servicii juridice conform unor contrcate încheiate în 2006 şi 2004);
8. Trifu Şerban Alexandru Cabinet de Avocat – 442.672,43 lei;
9. Societatea Civilă de Avocatură Pavel şi Asociaţii 228.964,36 lei (Servicii juridice pentru reabilitarea DN24 Galaţi – Crasna şi DN 24B Crasna - Albiţa);
10. Boştină şi Asociaţii – 169.705,78 lei (Servicii juridice pentru construcţia autostrăzii Cernavodă – Constanţa, tronsonul Medgidia – Constanţa, contract încheiat în 2010);
11. Societatea Civilă Profesională de Avocaţi "Mihălcescu şi Asociaţii” – 94.089,65 lei;
12. Cabinet de avocat Mihai Ghenuş – 46.500 lei;
13. Cabinet de avocat Uluitu Aurelian Gabriel – 7.948,52 lei;
14. Cabinet de avocat Vîlceanu Gheorghe – 7.886,40 lei;
15. Beja Stănescu Ilie şi Stănescu Elis Anamaria – 1.874,26 lei;
16. Corbett&CO – 880.939,44 euro (Servicii juridice pentru by-pass Deva-Orăştie-Sibiu)

vineri, 5 noiembrie 2010

Miliţia Spirituală e mai spirituală ca oricând

Miliţia Spirituală vă este cunoscută datorită dezvăluirilor publicate ani de zile mai ales în "Academia Caţavencu", dar şi în "Evenimnetul zilei", semnate ca atare sau prin numele lui Mihail Bumbeş şi Mihai Burcea. MS s-a "specializat" de-a lungul anilor în publicarea dosarelor de cadre ale foştilor nomenclaturişti care bântuie şi astăzi viaţa politică, a odelor şi cânturilor aduse Tovarăşului şi Tovarăşei în publicaţiile de dinainte de '89 de aceiaşi potentaţi ai zilelor de ieri şi de azi, dar mai ales în devoalarea colaboraţionismului cu Securitatea a celor ce azi sunt numiţi personalităţi ale vieţii politice sau publice. Acum, Miliţia Spiritiuală lucrează şi în on-line. Site-ul a fost lansat recent şi merită să fie urmărit. Aici.

joi, 28 octombrie 2010

Fiul generalului Bichir, asociat cu patru generali din Serviciul de Telecomunicaţii Speciale

Bogdan Valentin Bichir, fiul generalului SIE Mihail Bichir, asociat în firma românească Danubia Global INC SRL despre care New York Times, via WikiLeaks, susţine că a fost implicată în uciderea a trei civili irakieni în 2006, a mai fost asociat cu patru generali STS. Firma T.S.S. Grup SA, care a avut ca obiect principal de activitate „realizarea şi furnizarea de programe”, a fost lichidată în 2005, la patru ani de la înfiinţare, potrivit Registrului Comerţului.

Ce face un general SRI, SIE sau STS când se retrage la pensie? Chiar dacă pare întrebare de ghicitoare nu e pentru că nu mai e un secret pentru nimeni faptul că foarte mulţi foşti slujbaşi ai Serviciilor de Informaţii se lansează în afaceri, dacă nu cumva au făcut-o încă de pe vremea când munceau pentru statul român. Se poate vorbi despre vreo ilegalitate? Nu, dar se poate vorbi despre moralitate dacă profilul firmei este compatibil cu munca prestată de foştii ofiţeri sau dacă firmele lor derulează afaceri cu instituţii ale statului, unele pentru care au lucrat în trecut. În plus, nimeni nu va putea înlătura suspiciunile că informaţii secrete obţinute în timpul serviciului sunt sau vor fi folosite în interes personal.

T.S.S. Grup SA este o firmă înfiinţată de patru foşti generali ai Serviciului de Telecomunicaţii Speciale (STS), familiile lor, copii ai unor foşti generali din alte structuri de informaţii şi câţiva apropiaţi ai lor. Numele firmei a fost ales foarte inspirat, T.S.S. Grup, că doar nu erau să o numească de-a dreptul S.T.S. Grup. Trei dintre generalii de informaţii care au pus umărul la înfiinţarea companiei în în noiembrie 2001 fuseseră adjuncţii directorului STS până în aprilie 2001 când au fost schimbaţi din funcţie şi trecuţi în rezervă printr-un decret prezidenţial, semnat de Ion Iliescu.

Cea mai importantă participare în T.S.S. Grup SA a revenit familiei generalului de divizie (r) Dorelu Gavrilă Ţărmurean: 81% din acţiuni, împărţită în trei, între el, soţia sa, Aurelia Maria Tărmurean, şi fiul său, Adrian Cristian Tărmurean, fiecare deţinând 27% din acţiuni. Ceilalţi doi foşti colegi ai generalului Ţărmurean, generalul de brigadă (r) Ion Mavrodin şi generalul de brigadă (r) Vasile Căciulan, trecuţi în rezervă în aceeaşi zi, sunt şi ei parteneri în firmă fiercare cu câte două procente.

Cel de-al patrulea general STS din T.S.S. Grup SA este George Florin Şcheau, înaintat la gradul de general de brigadă - cu o stea anul trecut de 1 decembrie printr-un decret prezidenţial semnat de preşedintele Traian Băsescu. Cadru militar activ, generalul George Florin Şcheau, nu încalcă statutul cadrelor militare, care permite ca un ofiţer să fie acţionar într-o firmă. Totuşi, legea nu permite ofiţerilor să fie asociat unic ori sau să participe direct la administrarea sau conducerea unor organizaţii ori societăţi comerciale, iar această prevedere este încălcată de generalul George Florin Şcheau, care de la înfiinţarea firmei şi până la lichidarea ei a ocupat funcţia de conzor supleant.

Potrivit unei adrese semnate de colonelul Adrian Fulea, purtător de cuvânt al STS, ofiţerii care comit pentru abateri de la disciplina militară, inclusive prin nerespectarea statutului cadrelor militare, riscă “avertisment, mustrare scrisă, consemnare, retrogradare în funcţie, amânarea înaintării în gradul următor pe timp de 1-2 ani”.Greu de spus dacă în cazul generalului Şcheau se mai poate lua vreo măsură având în vedere că firma este în lichidare de cinci ani.

O altă persoană asociată în T.S.S. Grup SA este Elena Maria Rotaru (29) despre care surse din serviciile de informaţii susţin că ar fi fiica generalului (r) SIE Constantin Rotaru, fost adjunct al directorului SIE, şi un apropiat al lui Dan Voiculescu. Acesata deţine 5% din acţiunile firmei. Între timp, aceasta s-a căsătorit, iar acum se numeşte Elena Maria Ştefan.

Alte patru procente au ajuns să fie controlate de Bogdan Valentin Bichir, fiul fostului general STS Mihail Bichir, despre care am scris ieri, în exclusivitate, că a fost implicat în firma Danubia Global INC SRL, acuzată că a ucis trei civili irakieni în 2006. Trei procente sunt împărţite de Dan Corneliu Ivan (1%) şi de fiul acestuia, Daniel Ivan (2%), iar ultimele două le revin lui Ignat Tivig (1%) şi lui Gelu Gheţi (1%).

miercuri, 27 octombrie 2010

Un an de Blog de Investigaţii

Azi s-a făcut un an de când am lansat Blogul de Investigaţii. Cadoul meu pentru voi este o emisiune de 26 de minute despre ce înseamnă jurnalismul de investigaţie în ţara în care o serie de dezvăluiri a dus la demisia unui şef de stat: SUA. Emisiunea se numeşte The Future of News: Investigative Journalism. Invitaţii au fost Bob Woodward - care alături de Carl Bernstein a semnat seria de investigaţii Watergate -, acum Assistent Managing Editor la Washington Post, şi Bill Buzenberg, Executiv Director la The Center for Public Integrity, una dintre cele mai respectate organizaţii nonprofit la nivel mondial care militează pentru jurnalismul de investigaţie. Emisiunea a rulat anul acesta, in aprilie, la postul public naţional din SUA.

duminică, 24 octombrie 2010

EXCLUSIV: Firma unui fost general SIE acuzată de uciderea unor civili în Irak

O firmă românească, Danubia Global INC. SRL, a fost implicată în 2006 în uciderea a trei civili irakieni în Falluja. Informaţia a fost făcută publică astăzi de ediţia on-line a prestigiosului cotidian New York Times, care citează documentele dezvăluite acum câteva zile de site-ul WikiLeaks. Firma a aparţinut până în data de 31 mai 2010 lui Mihail Bichir, fost general de brigadă în Serviciul de Informaţii Externe (SIE) şi fost ofiţer în Centrul de Informaţii Externe (CIE), condus până în decembrie 1989 de generalul Nicolae Pleşită.

Trecutul acestei companii şi ai acţionarilor săi arată, o dată în plus, felul în care o serie de foşti ofiţeri ai fostei Securităţi, transformaţi în generali de SRI, SIE sau STS după 1989, au profitat din plin de relaţiile şi informaţiile obţinute în perioada în care au lucrat pentru statul român, folosindu-le mai apoi în interes propriu în derulararea unor afaceri de anvergură. Astăzi un prim exemplu.

Danubia Global INC SRL a fost înfiinţată în octombrie 2004 de Oana Marilena Suciu, o tânără de 22 de ani la acea vreme, şi avea ca obiect principal de activitate "consultanţa pentru afaceri ­şi management". La începutul lunii decembrie acelaşi an, Oana Marilena Suciu, singurul asociat al firmei, a cedat societatea unei companii off-shore înregistrate în Tortola, Insulele Virgine Britanice. Astfel, Security Ventures International LTD, o companie anonimă, a devenit acţionar în Danubia Global INC SRL, iar administrator a fost numit cetăţeanul american Richard Lee Levinson.

Imediat după această modificare de acţionariat, Danubia Global INC SRL a preluat bunurile şi majoritatea angajaţilor companiei Custer Battles căreia Armata americană îi interzisese să mai încheie contracte în Irak după ce a fost acuzată de fraudarea înţelegerilor juridice pe care le avea cu statul american. Richard Lee Levinson, administratorul Danubia Global INC SRL, a făcut parte din conducerea Custer Battles, firmă pe care a părăsit-o după ce s-a alăturat firmei din România. Noua companie a obţinut de la guvernul american contracte în valoare de milioane de dolari pentru securitatea inginerilor americani şi britanici implicaţi în modernizarea infrastructurii electrice a Irakului.

La doi ani de la această mişcare, Danubia Global INC SRL a intrat în atenţia FBI, care a declanşat o anchetă pentru a stabili dacă societatea din România fusese înfiinţată special pentru a prelua activitatea firmei americane, dar şi dacă Danubia a fraudat guvernul american obţinând contracte pe care nu avea dreptul să le primească. Deşi aparent nu avea nici o legătură cu România, în afara sediului social, firma era controlată din umbră de generalul (r) SIE Mihail Bichir. Fiul acestuia, Bogdan Valentin, deşi avea abia 25 de ani în 2005 deţinea funcţia de Director de Operaţiuni în Danubia Global INC SRL. Aici se poate găsi şi răspunsul la întrebarea de ce a ales americanul Richard Lee Levinson să îşi înfiinţeze o companie în România? Cum acţionariatul firmei din Tortola este unul anonim, nu putem decât bănui că în el se regăsea şi generalul (r) SIE Mihail Bichir, cel care în SIE a fost directorul unei direcţii care se ocupa de "problema" SUA, şi care prin prisma serviciului l-a cunoscut pe Lenvinson. Când acesta a avut nevoie de ajutor după ce autorităţile federale americane i-au luat la puricat firma Custer Battles, generalul (r) Bichir i-a oferit acestuia o supapă perfect funcţională în România.

Lucrurile nu au mers deloc bine pentru Danubia în 2006. La începutul lui 2006, în aprilie, Armata americană a suspendat temporar operaţiunile firmei după ce agenţii săi de securitate au deschis focul, omorând mai mulţi politişti irakieni. Pe fondul anchetei FBI şi a verificărilor Armatei americane, Richard Lee Levinson s-a retras din funcţia de administrator al Danubia în octombrie 2007, locul lui fiind luat de Bogdan Valentin Bichir, care la acea vreme avea doar 27 de ani. Tot atunci, obiectul principal de activitate al firmei a fost schimbat din "consultanţa pentru afaceri ­şi management" în "activităţi de studiere a pieţei ­şi de sondaj".

În februarie 2009, Security Ventures International LTD, firma care deţinea 100% părţile sociale din Danubia Global INC SRL, s-a retras din companie. Ancheta FBI şi cea a Armatei şi interdicţiile primite şi-au pus amprenta pe afacerile derulate în Irak. Acesta este momentul în care generalul SIE iese la suprafaţă afacerilor sale. În urma unui contract de cesiune de părţi sociale, încheiat în faţa unui avocat bucureştean, noii asociaţi din Danubia au devenit un anume Istvan Gabor, din Miercurea Nirajului, judeţul Mureş, cu 60 de procente, şi Mihail Bichir, general (r) SIE, cu restul de 40. În data de 31 mai 2010, Mihail Bichir iese din firmă după ce îi cesionează părţile sale sociale lui Istvan Gabor, un individ care figurează ca având doar studii liceale.

Mihail Bichir a fost ofiţer în CIE, serviciul de spionaj al Securităţii, continuându-şi activitatea după 1989 în SIE. Relaţiile pe zona SUA şi le-a dezvoltat pe vremea când a fost directorul Directiei E 101 (care include Europa, SUA, Canada şi organismele internationale), fiind potrivit unor surse un apropiat al lui Teodor Meleşcanu de care s-a apropiat pe vremea când acesta a ocupat funcţia de ministru de Externe în Guvernul Văcăroiu. La 1 decembrie 2000, Bichir a fost trecut în rezervă printr-un decret prezidenţial semnat de Emil Constantinescu.

joi, 21 octombrie 2010

TVA de 5%, o eroare intenţionată? Scenariu de seară

Train Băsescu se află la cea mai scăzută cotă de popularitate pe care a avut-o vreodată. Ultimele luni au fost cele mai grele ale mandatului său, confruntându-se cu nemulţumirea oamenilor, venită din măsurile nepopulare instituite de Guvernul Boc (majorarea TVA, reducerile salariale, tăierea pensiilor, sistarea simulentelor) pe de o parte şi cu războaiele intestine şi mocnite din interiorul PDL, care au dus la înlăturarea tripletei BVB (Blaga, Videanu, Berceanu) şi la reaşezarea centrelor de putere în PDL, de partea cealaltă.

Orice se poate spune despre preşedintele Traian Băsescu, nu şi faptul că este mulţumit sau fericit cu situaţia actuală, sau că, eventual, stă cu mâinile în sân. În momentul acesta are nevoie acută de o gură de oxigen, politic vorbind, care să îl salte în sondaje, care să îl repună în postura de preşedinte-jucător respectat. Iar balonul său de oxigen poate lua forma celor două legi care au stârnit un adevărat iureş mediatic în ultimele două zile: TVA de 5% la alimente şi neimpozitarea pensiilor mai mici de 2.000 de lei.

Cele două legi despre care PDL-ul spune acum că le-a votat din greşeală sunt acum la mâna preşedintelui. El este cel care poate, fie să le promulge, fie să le retrimită în Parlament. Dacă le va întoarce spre analiză, asta va stârni şi mai mult furia maselor şi aşa măcinate de criză, ceea ce cu siguranţă nu-i va pica bine nici lui, nici PDL-ului. Ca să nu mai vorbim de masivul populism al Opoziţiei care va lua proporţii de neînchipuit şi care va urla în cor că preşedintele trebuie suspendat din nou. Motiv care mă face să iau în calcul varianta că Preşedintele Băsescu va promulga cele două legi. O astfel de decizie se poate cuantifica rapid în recăpătarea simpatiei maselor şi a procentelor, de care Traian Băsescu are nevoie disperată chiar dacă se va ajunge sau nu la o nouă suspendare.

Un astfel de scenariu exclude, evident, "eroarea" celor din PDL, care au votat marţi "ca primarul". Pentru a trece cu o unanimitate de Marea Adunare Naţională, cum zicea Ioan Oltean, preşedintele de şedinţă din ziua votului, ai nevoie de disciplină. Iar disciplina din partid şi din afara lui (mă refer la coaliţie) nu a lipsit. Şapte miniştri, din care cinci ai PDL, au votat legile (Udrea, Ialomiţienu, Vreme, Botiş, Tabără, Oprea şi Borbely).

Nu e greu să dai la popor, s-ar putea spune, însă ar trebui să ai şi de unde. Motiv pentru care mişcarea, sau votarea, a fost bine gândită. România se află de câteva luni pe o timidă creştere economică. Voci autorizate din finanţele interne spun chiar că România nu ar mai avea nevoie să ia şi alte împrumuturi de la FMI, în condiţiile în care economia reîncepe să funcţioneze, iar piaţa de consum se dezgheaţă uşor. În plus, chestiunea legilor votate din "eroare" poate fi discutată direct cu delegaţia FMI care se află de două zile la Bucureşti şi care va mai sta în România până la 1 noiembrie. Iar Jeffrey Franks spunea chiar azi că indicatorii macroeconomici pentru trimestrul al treilea "arată bine" şi că "Din discuţiile preliminare, cifrele pentru trimestrul al treilea arată bine. Ţinta de deficit bugetar a fost atinsă, în anumite limite, şi suntem optimişti în legatură cu ceea ce a mai rămas din acest an". Şi tot Jeffrey Franks spunea despre cele două legi că "Este o problemă pe care trebuie să o rezolvam în timpul acestei misiuni".

Ordonanţa 50, luată în discuţie de delegaţia FMI

Ordonanţa 50/2010, cea care a generat ofensiva clienţilor împotriva băncilor româneşti, s-a regăsit, astăzi de dimineaţă, printre punctele dezbătute de delegaţia FMI la Bucureşti cu ministrul Economiei, Ion Ariton.
Discuţiile dintre cele două părţi, reprezentate de oficiali din Ministerul Economiei şi ai Finanţelor şi specialiştii Fondului Monetar Internaţional, conduşi de Jeffrey Franks, au avut în vedere şi "efectele OUG 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori şi modalităţile de îmbunătăţire a acesteia", potrivit unui comunicat al Ministerului Economiei. La întâlnirea care a avut loc la sediul Ministerului Economiei, şi care a durat aproape două ore, a luat parte şi Mihai Tănăsescu, reprezentantul României la FMI.

marți, 28 septembrie 2010

Când Adevărul îţi joacă feste

"Adevărul" face în dimineaţa asta hocus-pocus cu propriile ştiri. La secţia de cultură de pe home page, o ştire, al cărei titlu este un citat din maestrul Alexandru Tocilescu: "Am nevoie de tâlhari şi de beţivani", are un conţinut cel puţin interesant, fără nicio legătură cu cultura, poate cel mult cu cea de viruşi informatici. "19:19 Autorităţile de la Teheran au recunoscut că un virus informatic extrem de sofisticat, Stuxnet, a infectat peste 30.000 de calculatoare. Este vizat şi domeniul nuclear. Au fost afectate şi computerele centralei nucleare de la Bouchehr, construită cu ajutorul ruşilor. Virusul ar putea paraliza hidrocentrale...". Dacă dai click şi intri în articol lucrurile reintră în normal şi afli rapid de ce caută maestrul Tocilescu tâlhari şi beţivani.

sâmbătă, 25 septembrie 2010

Enjoy şi voi

Două săptămâni mai sunt până îi voi vedea şi asculta live. De mult nu am mai simţ atâta nerăbdare înainte să plec undeva. Ma simt ca în clasa a patra, când abia aşteptam să plec în tabără şi îmi pregăteam bagajul cu o săptămână înainte. Rome, here I come!

vineri, 24 septembrie 2010

Scrisoare deschisă a clienţilor Volksbank către Camera Deputaţilor

Peste 800 de clienţi Volksbank au semnat în circa doua ore o scrisoare deschisă, adresată Camerei Deputaţilor, for care trebuie să voteze OUG 50/2010 ca aceasta să devină lege.

"Deşi ne-am respectat angajamentele luate şi ne-am plătit datoriile, am trăit în ultimii ani mereu cu teama că nu vom mai putea face acest lucru. Nu am fost informaţi la timp de modificările unilaterale contractuale efectuate de către bănci, ne-am trezit că dobânzile şi comisioanele au fost mărite abuziv, în mod succesiv, iar cei care am avut curajul să ne cerem drepturile, ne-am adresat băncilor în cauză, apoi instanţelor de judecată şi/sau Protecţiei Consumatorului unde ne-am și găsit dreptatea", se spune în scrisoarea clienţilor Volksbank.

"Facem apel la dumneavoastră, în calitate de reprezentanţii noştri aleşi, să votaţi în favoarea adoptării legii de aprobare a OUG 50/2010 în forma propusă de Guvern, interesul nostru, al consumatorilor alegători prevalând în faţa intereselor financiare ale unor companii. Noi suntem cei care plătim dobânzi şi comisioane, muncim în fiecare zi şi ne plătim taxele în timp ce beneficiem sau nu de protecţia legii sau de serviciile publice pentru care cotizăm. Acum cerem protecţie din partea instituţiilor pentru că numai prin crearea unui cadrul legislativ corect şi transparent în domeniul creditării, putem să mergem mai departe şi să creştem atât individual, cât şi colectiv. Ne dorim ca băncile să ne respecte așa cum o fac cu clienții lor din alte ţări, ne dorim să fim trataţi cu respect şi bun simţ. OUG 50/2010 astea ne aduce: respect şi demnitate", mai precizează scrisoarea.

Clienţii Volksbank au înaintat în scris şi o solicitare Comisiei de Buget, Finanţe, Bănci pentru a fi acceptaţi la dezbaterile de marţi, 28 septembrie, cu privire la OUG 50/2010.

joi, 23 septembrie 2010

Unu' pe săptămână

Cel puţin o dată pe săptămână două maşini de buşesc în mica şi banala intersecţie de sub balconul meu . Am văzut Mercedes-uri, BMW-uri, Mini Cooper-uri, Dacia 1300, Jeep-uri şi multe alte mărci făcute praf. Geografia accidentelor e mereu acceaşi: nişte unii nu respectă cedează trecerea şi intră cu avânt în cei care au prioritate. Astăzi, protagoniştii au fost din categoria mini-maşinuţelor: un Opel Corsa gri, tras sub oglinda de pe partea dreapta a drumului, a intrat în Tico-ul alb şi boţit.



vineri, 17 septembrie 2010

Ţigara de după


(Foto: Adevarul)

Un banal exemplu despre ce înseamnă democraţia

"Un profesor de educaţie fizică din New Jersey (SUA), care a scos un elev din clasa trăgându-l de urechi, a fost condamnat la 90 de zile de închisoare, transmite NBC. În plus, magistratul i-a interzis lui Allen Rushing să mai ocupe vreodată un loc de muncă într-o instituţie publică din stat", scrie o ştire Hotnews, pe care o găsiţi integral aici.

Ceea ce mi-a atras atenţia în paragraful de mai sus este nu perioada de detenţie aplicată pentru o infracţiune aparent minoră, ci faptul că judecătorul i-a interzis respectivului profesor "să mai ocupe vreodată un loc de muncă într-o instituţie publică din stat". Magistratul care a dat sentinţa a considerat că acel profesor nu mai are ce căuta în nicio instituţie a statului în care ar fi plătit din bani publici, inclusiv ai părinţilor copilului urecheat. Acel dascăl are viitorul compromis. În sistemul de stat nu mai are ce căuta, iar în cel privat nu are nicio şansă să mai fie angajat având în vedere marea pată neagră de pe CV-ul său.

Nu vreau să mă refer aici la prea multele cazuri de la noi de elevi daţi cu capul de tablă, pălmuiţi, bătuţi, agresaţi sexual sau chiar violaţi de profesori, sau la faptul că dascălii vinovaţi nu au păţit mai nimic, ci la felul în care funcţionează sistemul juridic de partea cealaltă a Oceanului. Statele Unite nu ar fi astăzi ceea ce sunt fără un sistem juridic puternic. Americanii au învăţat de-a lungul secolelor să aplice legea şi nu să negocieze aplicarea ei, aşa cum se întâmplă frecvent la noi. Judecătorii şi-au câştigat respectul cetăţenilor prin decizii corecte, pronunţate fără teama de a fi puşi la zid de presă sau de opinia publică.

La ei cazurile de judecărori reţinuţi/arestaţi pentru luare de mită sau favorizarea infractorului sunt atât de rare încât presa chiar face din ele un spectacol mediatic. În schimb, la noi cazuri de judecători arestaţi pentru că au luat zeci de mii de euro pentru a elibera din puşcării interlopi temuţi sau pentru a da sentinţe "cu dedicaţie" sunt atât de frecvente încât nu mai miră pe nimeni (Ploieşti, Craiova, Braşov, Bucureşti doar anul acesta). La noi există şi o instituţie care ar trebui să fie consiliul etic al magistraţilor, Consiliul Superior al Magistraturii, instituţie care, însă, nu şi-a câştigat credibilitatea pentru că nu a funcţionat ca un arbitru corect, ci a muşamalizat cu graţie toate cazurile care i-au fost semnalate sau la care a fost nevoit să se autosesizeze la presiunea societăţii civile.

Independenţa sistemului juridic american este esenţa democraţiei lor. Sistem care este deasupra politicului, în care chiar dacă judecătorii sau procurorii de anumit nivel (Tribunale, Curţi de Apel, Curte Supremă - terminologie simplificată deoarece denumirile în SUA sunt oarecum diferite de cele din România) sunt numiţi pe mandat determinat de factorul politic - guvernatori, legislativ sau de preşedintele ţării -, asta nu înseamnă că se comportă slugarnic sau că fac rabat de la normele legilor. Exemplul pe care l-am folosit în deschidere îmi întăreşte convingerea că societatea noastră se poate schimba radical plecând de la decizii curajoase ale unor judecători curajoşi în speţe aparent minore, care pot în timp să transforme comportamentul românilor.

luni, 13 septembrie 2010

O altfel de "Culoarea banilor"

Speculator fără şcoală, cu un renume nemeritat de investitor pe Bursa românească, cinic, dar cu un orgoliu nemăsurat. Cam aşa este arată, în linii sumare, portretul pe care i-l creionează Cristi Sima, om de afaceri, investitor la Bursă şi acţionar la Hotnews, lui Sorin Ovidiu Vîntu într-un excelent text publicat pe Hotnews. Sima face şi o dezvăluire spectaculoasă. Lansarea ziarului "Gândul", în 2005, s-a făcut cu un milion de euro, bani puşi la dispoziţie de Sorin Ovidiu Vîntu prin intermediul lui Mircea Dinescu, cel care l-a reprezentat ca acţionar în acte.

Dincolo de informaţiile de culoare pe care Cristi Sima le aduce în atenţia opiniei publice, şi care mi-au amintit de portretul făcut de Cornel Nistorescu acum 13 ani lui Vîntu, acesta pune în discuţie şi o problemă jenantă şi apăsătoare pentru presă: incultura crasă a unora dintre cei care se numesc jurnalişti. Trist este că nici ce vine din urmă nu reprezintă vreo speranţă. Săptămâna trecută am avut restanţă cu studenţii mei şi am fost dezamăgită să constat că mulţi dintre ei nu au ştiut ce înseamnă "off the record" la finalul anului II de studiu. Cristi Sima spunea "moderatori tineri, în permanent război cu limba română, au realizat că poţi să faci carieră în televiziune fără să citeşti nimic altceva decât câteva ziare şi pagini web". Tot din experienţa cu studenţii mei - am constatat că tinerii aspiranţi la o carieră jurnalistică nu citesc nici măcar ziarele.

În acest context al relaţiei dintre educaţia personală şi jurnalism, Sima îşi încheie textul aducând în discuţie o temă la care ţin foarte mult: presa de investigaţie. "Investigaţia afacerii Watergate nu ar fi dus la demisia unui preşedinte american dacă Bernstein şi Woodward ar fi fost tupeişti dar inculţi iar la noi nu se va putea face jurnalism de investigaţie de calitate decât după ce toţi ziariştii noştri vechi sau noi vor fi citit "Toţi oamenii preşedintelui" şi multe alte cărţi din lista de lecturi obligatorii". În acest punct de vedere se poate regăsi una dintre explicaţiile faptului de ce în presa românească sunt din ce în ce mai puţine investigaţii redutabile.

duminică, 12 septembrie 2010

Bogdan Chirieac, milionar din mai nimic

Cazul "Vîntu" scoate şi informaţii "colaterale" la suprafaţă, extrem de interesante de altfel. Bogdan Chirieac l-a împrumutat pe Sorin Ovidiu Vîntu cu o sumă deloc de neglijat, care potrivit surselor tabloidului Cancan s-ar cifra între 500.000 şi un milion de euro. Datele problemei sunt umătoarele: un ziarist împrumută un mogul de presă. Un ziarist care din 2007 nu mai are un loc de muncă stabil, după ce a fost dat afară de la ziarul "Gândul", dar care are, la vedere, afaceri care nu-i merg grozav.

Atunci, "Evenimentul zilei" a dezvăluit că o firmă în care era asociată septuagnara mamă a lui Bogdan Chirieac, Doina Chirieac, a încheiat mai multe contracte cu statul, în valoare de câteva milioane de euro. În timp ce firma semna contractul pentru a intermedia vânzarea de produse Motorola, Bogdan Chirieac făcea ce ştia el mai bine: se folosea de poziţia lui de jurnalist la "Gândul" pentru a face lobby produselor pentru care avea să încaseze o sumă uriaşă. După ce aceste informaţii au devenit publice, Chirieac şi-a retras mama din afacere şi a vândut, aşa zice el, afacerea unui off-shore din Elveţia. Dacă în 2007, anul în care a semnat contractele cu statul, profitul companiei era de circa 1,6 milioane de euro, împărţit la trei asociaţi, un an mai târziu acesta scădea dramatic la numai 56.000 de euro.

Acum, la trei ani distanţă de la această poveste, Bogdan Chirieac mai este asociat în trei firme: Media Consult SRL (înfiinţată în 1994), 3A Unic Business SRL (înfiinţată în 2007) şi Press Media Electronic (înfiinţată anul acesta). Potrivit Ministerului Finanţelor, Media Consult SRL, care are ca obiect de activitate "cumpărarea ­şi vânzarea de bunuri imobiliare proprii", a avut anul trecut o cifră de afaceri de 1,1 milioane de lei, datorii totale de 2,9 milioane de lei şi un profit de 396.000 de lei. 3A Unic Business SRL, firmă care are acelaşi obiect de activitate ca şi Media Consult SRL, a avut anul trecut o cifră de afaceri, potrivit Ministerului Finanţelor, datorii totale de 5,2 milioane de lei şi pierderi de 1,4 milioane de lei. Având la îndemână aceste date, nu înseamnă că Bogdan Chirieac nu a avut o sumă cuprinsă între 500.000 şi un milion de euro să-l împrumute pe SOV. Dar de unde a avut-o în condiţiile în care afacerile nu-i merg strălucit?

Descoperă Bucureştiul. Azi, Muzeul Satului











Chirieac, finanţatorul lui SOV în vremuri de criză

Bogdan Chirieac poate să le ia oricând locul avocaţilor lui Sorin Ovidiu Vîntu şi în faţa instanţei dacă prestaţia sa ar fi la fel de plină de patos ca cea avută ieri la Realitatea TV. După ce două zile acesta a trecut prin toate registrele posibile ale arestării lui Vîntu, de la comanda politică primită de Parchetul General de la Cotroceni până la distragerea atenţiei opiniei publice de la adevăratele probleme ale patriei, Bogdan Chirieac şi-a îmbunătăţit consistent unghiul abordării, cu o declaraţie halucinantă: "Văzând imaginile tulburatoare ale invaziei (din timpul percheziţiei de la casa lui SOV - n.m.) mă pot gândi pentru prima dată că se vrea eliminarea fizică a lui Sorin Ovidiu Vîntu".

Astăzi am înţeles şi motivele lui Chirieac de a-l apăra în faţa naţiunii pe Vîntu mai abitir ca orice echipă de avocaţi. Omul are de recuperat nişte bani de la mogul, iar cu cât mogulul stă mai mult după gratii, cu atât îi va fi mai greu să şi-i recupereze - bănuiesc că în aceşti termeni îşi face calculele Chirieac. Potrivit celor de la Cancan, Chirieac l-ar fi împrumutat pe SOV cu o sumă cuprinsă între 500.000 şi un milion de euro. "Nu i-am dat bani lui Sorin Ovidiu Vîntu, ci trustului Realitatea-Caţavencu. Este vorba despre o sumă confidenţială, prevăzută într-un contract confidenţial, cunoscut doar de mine şi domnul Vîntu. Perioada de restituire a banilor nu a expirat, nu este nicio problemă", a declarat Chirieac pentru Cancan.

Odată cu apartiţia acestei informaţii găsesc şi explicaţia pentru care interdicţia de a mai apărea la RTV a lui Bogdan Chirieac şi Sorin Roşca Stănescu, după scandalul şantajului la preşedintele Agenţiei Naţionale de Intergritate, Cătălin Macovei, a durat doar câteva ore, deşi ea fusese anunţată pompos, sub forma unui manifest închinat jurnalismului onest. Dacă vreţi să vă amintiţi despre ce era vorba, detaliile sunt aici. Ba dacă stau şi mă gândesc bine, după acel incident puţine au fost zilele în are Bogdan Chirieac a lipsit de pe sticla RTV. Probabil în asta s-a calculat dobânda la respectivul împrumut.

vineri, 10 septembrie 2010

SOV vrea să fim prieteni pe Facebook

'Timabile, îmi pare rău, da' nu-ţi accept prietenia. :)

De ce a fugit Nicolae Popa din ţară în viziunea lui Vântu: "Nu a vrut să fie victima unor jocuri de interese" - interviu din 2006

Despre influenţa, abilitatatea şi maleficitatea lui Sorin Ovidiu Vîntu s-a scris mult în ultimii zece ani. La fel, şi despre superioritatea sa, expresie a unui orgoliu nemăsurat. În mai 2006, pe vremea când lucram la "Evenimentul zilei", i-am luat un interviului Sorin Ovidiu Vîntu în care l-am întrebat despre anchete, afaceri, politică şi presă, interviu din care emană şi influenţa, şi abilitatatea, şi maleficitatea şi superioritatea mogulului. Senzaţia pe care mi-au lăsat-o atunci răspunsurile sale? Că omul credea că nu poate fi atins de nimic. O primă parte a interviului, în care îl întrebam despre relaţia tensionată pe care deja o avea cu Traian Băsescu, am postat-o ieri pe blog, şi poate fi citită aici.

Despre Fondul Naţional de Investiţii
EVZ: Domnule Vîntu, Ioana Maria Vlas vă consideră răspunzător moral pentru prăbuşirea FNI!
Sorin Ovidiu Vîntu: Când aţi aflat lucrul ăsta?

E.Ş.: Acum trei ani, când a revenit în ţară, iar de atunci repetă acest lucru încontinuu.
S.O.V.: În urma venirii Domiei Sale în ţară, fiecare afirmaţie a Domniei Sale a făcut obiectul a zeci de verificări. Nicio afirmaţie a doamnei nu s-a verificat.

E.Ş.: Ioana Maria Vlas nu s-a referit numai la fapte, ci şi la culpa morală.
S.O.V.: Culpa morală că fac afaceri în România, domnişoară? Că am făcut afaceri în România? Care culpă morală?

E.Ş.: Culpa morală a prăbuşirii unui fond, pe care l-aţi creat şi care până la un moment dat v-a aparţinut.
S.O.V.: Şi vândut cu trei ani înainte de prăbuşirea lui. Care-i culpă morală? În urma cercetărilor făcute timp de cinci ani de armate de procurori şi poliţişti nu mi s-a putut reţine în sarcină absolut nimic. Nici moral şi nici penal. Afirmaţiile unora şi ale altora...Asta e treaba lor.

E.Ş.: Se împlinesc şase ani la prăbuşirea FNI şi aţi reuşit să scăpaţi de acuzaţiiile aduse...
S.O.V.: Am reuşit să îmi dovedesc nevinovăţia. Nu să scap de acuzaţii, ci să-mi dovedesc nevinovăţia. Am rămas aici, nu am fugit precum alţii din ţară. Am luptat împotriva unor desfăşurări incredibile de forţe şi am reuşit să dovedesc că nu sunt vinovat.

E.Ş.: Să înţeleg că nu vă simţiţi vinovat cu nimic?
S.O.V.: Capitalismul din România se construieşte cu capitalişti, domnişoară. Nu poţi avea o societate capitalistă fără capitalişti. Important este în ceea ce-i priveşte pe aceştia respectarea legii. Iar moralitatea lor se reflectă în succesul în afaceri. Acestea sunt unităţi de măsură pentru lumea afacerilor. În momentul în care începi să emiţi judecăţi de valoare sentimentale în privinţa respectării legii rişti ca părerile unor dobitoci să devină argumente.

E.Ş.: Indiferent de întrebările care vi se pun aveţi răspunsuri liniare. Lucrurile pe care le declaraţi acum, şi abia am început interviul, le-am mai auzit sau le-am mai citit în aproape toate interviurile pe care le-aţi dat.
S.O.V.: Şi care ar fi genul de răspuns care v-ar satisface?

Despre Nicolae Popa

E.Ş.: De exemplu, spuneaţi despre dvs.. că nu aţi fugit din ţară. Şi lucrul acesta l-aţi spus de multe ori, însă partenerul dvs.. de afaceri, Nicolae Popa, a făcut-o! Ce ziceţi de asta?
S.O.V.: Perfect corect. Nu a vrut să fie victima unor jocuri de interese.

E.Ş.: Ştiţi unde se află domnul Nicolae Popa?
S.O.V.: Nu, domnişioară. Habar n-am.

E.Ş.: Când aţi vorbit ultima dată cu el?
S.O.V.: Au trecut atât de mulţi ani încât nici nu mai ţin minte.

E.Ş.: Numele domnului Popa se afla pe nişte documente, al dumneavostră...
S.O.V.: Numele domnului Popa nu apărea pe nici un document. Astea sunt invenţii făcute de doi gazetari. Între timp au fost daţi afară. Nu i-am dat eu, i-a dat patronatul firmei unde lucrau. Domnul Nicolae Popa este la fel de nevinovat ca şi mine.

E.Ş.: Atunci de ce a fugit şi de ce se ascunde?
S.O.V.: Păi nu vedeţi că l-au condamnat la 24 de ani de închisoare pentru a face placere presei?

E.Ş.: Adică toate condamnările din dosarul FNI s-au dat pentru a se face presei pe plac?
S.O.V.: Da, cred că anumiţi judecători sunt profesional atât de slabi încât nu au curajul şi nici ştiinţa să ia o decizie corectă.

E.Ş.: Şi credeţi că o fac doar pentru plăcerea presei!
S.O.V.: Da, absolut! Pentru că nu au argumente profesionale să strălucească şi atunci vor să intre astfel în relaţii bune cu presa, dând nişte verdicte absolut idioate. Este opinia mea. Eu nu am încredere în justiţia română absolut deloc. Sunt unii judecători buni, unii proşti, unii care au tăria opiniilor lor, cunoscând meserie, iar alţii, care nu ştiu meserie, nu au altă orientare decât articolele din ziare. Depinde unde ai norocul să cazi. Cazi la un profesionist sau la un dobitoc.

E.Ş.: Şi dumneavostră unde aţi nimerit în condiţiile în care toate verdictele v-au fost favorabile şi mai aveţi un singur dosar, cel al BID?
S.O.V.: Jumate- jumate. În acest dosar e un tânăr judecător care habar n-are ce-i cu el, vai de capul lui, căruia îi e frică să dea o decizie corectă. Acum tergiversează cazul. Ştiţi care este acuza care mi se aduce? Că banii cu care am deschis Banca de Investiţii şi Dezvoltare sunt bani împrumutaţi de la Nicolae Popa şi că nu sunt ai mei. Acuza este că eu am folosit banii, luând un credit intern de la domnul Nicolae Popa, când toată lumea ştia că ăia sunt banii mei. Domnul Popa mi-a fost salariat şi prieten. Şi îmi este prieten. Spun că judecătorul nu are curajul să dea o decizie corectă în acest caz şi tergiversează cazul.

E.Ş.: Tergiversarea vă ajută, pentru că în curând se prescrie fapta de care sunteţi acuzat.
S.O.V.: Nu fapta mă interesează pentru că nu am comis nici o faptă. Mă interesează să demonstrez că nu am comis nici o faptă.

E.Ş.: Culpa morală dispare automat cu câştigarea proceselor?
S.O.V.: Culpa morală indusă de cine, domnişoară? Cine are calitatea şi capacitatea să îmi inducă mie o culpă morală? Dumneavostră? Colegii dumneavostră? Culpă morală indusă de cine? Cine vă dă dreptul, de unde aveţi autoritatea să decideţi dvs.. cine este sau nu culpabil moral? De ce umblăm cu generalităţi şi ambiguităţi? În baza căror atribute? A căror atribuţiuni? Culpă morală că ce?

E.Ş.: Există mai mulţi foşti investitori la FNI care arată spre dumneavostră?
S.O.V.: Care au fost direcţionaţi către mine, domnişoară. Şi chiar de unele instituţii ale statului care aveau tot interesul să-şi degajeze răspunderea din această mare escrocherie. Citiţi raportul parlamentului României din anul 2000. Parlamentului României a făcut o comisie de anchetă care a stabilit clar, din punct de vedere moral, nu penal, vinovăţiile. Veţi vedea cine a avut interes să se ascundă în spatele meu.

E.Ş.: Cine a avut acest interes?
S.O.V.: Citiţi acel raport.

E.Ş.: De ce nu o spuneţi dvs..?
S.O.V.: Nu îmi mai amintesc. A fost un raport foarte lung. Instituţiile statului au fost nominalizate de Parlamentul României în anul 2000.

Despre afaceri şi Octavian Ţurcan
E.Ş.: Ce alte afaceri mai aveţi la ora aceasta în România, în afară de cele din zona media?
S.O.V.: În ciuda alegaţiilor dvs., atât. Pentru moment. S-ar putea să mă decid, dacă intrăm în Uniunea Europeană, să mai reinvestesc nişte bani în România. Acum, doar în media.

E.Ş.: Totuşi, din documentarea pe care am făcut-o până acum, reiese altceva.
S.O.V.: Din documentarea pe care aţi făcut-o până acum, dvs.. aţi tras o anumită concluzie.

E.Ş.: Am tras această concluzie că aţi avut în toată această perioadă afaceri de succes, derulate prin cel puţin două firme: Imobiliar Network 2002 şi Grupul Gelosor SA. Acţiunile din ambele firme deţinute de dvs. au fost vândute în 2002, când făceaţi vizite dese la Parchet, către două off-shoruri din Cipru. În cazul Grupul Gelsor e vorba de Stonecome Ltd, firmă care a deţinut Radio Total până anul trecut, despre care se ştie că vă aparţine.
S.O.V.: Îmi pare rău, aveţi informaţii greşite. Într-adevăr, la o vreme, grupasem toate activităţile imobiliare pe o companie imobiliară care se chema Gelsor Network. Am grupat toate bunurile imobile active în această companie. Am vândut această companie unei companii din exterior, care se numeşte Stonecome Ltd.

E.Ş.: Dumneavostră aveţi mai multe off-shoru-ri.
S.O.V.: Evident că am. Am Blue Link Communicatzione.

E.Ş.: Acesta este singurul off-shore în care aţi recunoscut că sunteţi implicat. Mai există şi altele?
S.O.V.: Nu, domnişoară. Sau dacă există nu operează pe teritoriul României. Există, dar nu operează pe teritoriul României.

E.Ş.: Grupul Gelsor SA a fost vîndut tot în 2002 unui off-shore, Anwin Allinace Ltd.
S.O.V.: Nu am nici o legătură. Avocaţii s-au ocupat de asta.

E.Ş.: Cum se face că Sorin Ovidiu Freciu, partenerul dvs. şi angajatul dvs. de la Realitatea TV şi The Money Channel este în continuare administrator la Grupul Gelsor?
S.O.V.: Noul acţionar l-a plăcut. Eu am apelat la serviciile profesionale ale domnului Freciu pentru că îl cunosc demult, este un profesionist, un tip valoros. I-am mai oferit încă un job.

E.Ş.: Imobiliar Network 2002 şi Grupul Gelsor se află într-un top al firmelor străine cu capital social important care operează în România.
S.O.V.: Nu ştiu ce fac acţionarii firmelor. Poate că investesc. E treaba lor.

E.Ş.: În ce priveşte Comac şi Elbahold...
S.O.V.: La această întrebare am răspuns în nenumărate rânduri. Nu am nici un fel de tangenţă cu aceste companii. Tangenţe acţionariale. Nici o prezenţă în acţionariatul acestor companii. De-a lungul timpului au fost destule speculaţii în presă dat fiind faptul că unii dintre oamenii care au lucrat în trecut în unele companii ale mele se regăsesc acum în diverse structuri din aceste două firme. Asta a cauzat multe speculaţii. Aşa cum am mai declarat am lucrat cu foarte mulţi profesionişti care au fost căutaţi ca pâinea caldă pe piaţă după ce am desfiinţat grupul de firme Gelsor.

E.Ş.: O legătură între Comac şi dvs.. este Octavian Ţurcan care în momentul de faţă reprezintă în România acţionariatul străin al GM Invest şi Delta Asigurări.
S.O.V.: Nu cunosc afacerile pe care le face domnul Ţurcan, un important om de afaceri, de altfel, care ani în urmă a lucrat şi cu mine.

E.Ş.: O coincideţă în plus cu cele două companii. Delta Asigurări şi GM Invest au sediul în fosta centrala Băncii Române de Scont de pe bulevardul Unirii.
S.O.V.: În diverese alte clădiri care au aparţinut Grupului Gelsor se află companii care sunt departe de a fi asociate cu mine.

E.Ş.: De ce preferaţi paradisul fiscal din Cipru?
S.O.V.: Domnişoară, eu operez în general cam pe jumătate din suprafaţa globului pentru optimizări fiscale, prin paradisuri fiscale. Ele sunt instrumente de lucru fiscale care sunt folosite de multe corporaţii internaţionale. Nu văd de ce românilor le-ar fi refuzate aceste facilităţi.

E.Ş.: De ce preferaţi să lucraţi cu cetăţeni moldoveni?
S.O.V.: Dar eu nu lucrez cu cetăţeni moldoveni, domnişoară.

E.Ş.: Aţi lucrat cu cetăţeni moldoveni.
S.O.V.: Dacă vă referiţi la domnul Vitalie Dobândă el este singurul cu care lucrez împreună pentru compania Blue Link Communicatione. Domnia Sa nu este cetăţeni, ci cetăţean.

Despre presă
E.Ş.: Vă ajută televiziunea să obţineţi un anumit gen de notorietate pe care aţi fi putut să o obţineţi...
S.O.V.: Că să obţin? Notorietate? Dvs.. credeţi că eu mă plâng de notorietate?

E.Ş.: Mă refer la un alt gen de expunere. Una pozitivă.
S.O.V.: Dvs. aveţi impresia că după cinci ani de linşaj mediatic eu am nevoie de articole pozitive în presa română sau mă mai încântă un articol pozitiv sau mă mai supără un articol negativ? Sau o campanie negativă? Nu vreau să fiu hărţuit şi v-am rugat să-mi menajaţi intimitatea. Asta-i tot. Scrieţi ce vreţi, dar nu mă mai deranjaţi. Eu asta am spus. Şi nu mai faceţi presiuni la diferite instituţii ale statului ca să procedeze în conformitate cu dorinţele dvs..! Am spus nu să nu faceţi campanii? Faceţi ce doriţi. Nu citesc, în general, când sunt înjurat nu citesc. E un mod de a mă proteja intelectual.

E.Ş.: În acte, preţul postului Realitatea TV a fost de 4,5 milioane de lei vechi.
S.O.V.: O afacere bună.

E.Ş.: V-a căutat fiscul până acum pentru această afacere?
S.O.V.: Pe mine să mă caute fiscul? Pentru ce?

E.Ş.: Tocmai pentru acesată afacere la un preţ incredibil de mic.
S.O.V.: Şi de ce m-ar căuta fiscul? Sugeraţi-le, poate or să mă caute.

E.Ş.: Aţi mai făcut o afacere similară, cu o instituţie serioasă, Insomarul, care a fost vândut la fel, pe un preţ foarte mic, în jur de cinci milioane de lei. Aceeaşi reţetă.
S.O.V.: Ce treabă am eu cu Insomarul?

E.Ş.: În momentul vânzării institutul vă aparţinea.
S.O.V.: Este unul dintre cele mai respectabile institute. Am făcut un lucru excelent şi acolo. Unii dintre cei mai buni profesionişti din sociologia românească lucrează acolo. O echipă senzaţională.

E.Ş.: De ce presă şi de ce nu altceva?
S.O.V.: Domeniul presei este o excelentă oportunitate de afaceri în România în perioada următoare. Este strict o chestiune de business. Iar potenţialul de creştere financiară este fantastic.

E.Ş.: Extinderea din zona media face parte din strategia de a închide gura presei româneşti?
S.O.V.: Nu, nu am încercat niciodată acest lucru. Nu am încercat să închid gura presei ci să conving presa că s-a afla într-o eroare destul de mare până acum. Mă refer la acuzele care mi-au fost aduse, care în final s-au dovedit a fi nefondate.

E.Ş.: Ce reprezintă investiţia în media? Cheltuieli inerente pentru imaginea dvs.?
S.O.V.: Eu ca om de afaceri sunt într-o urioaşă bătălie pentru profit nu pentru imagine. Nu candidez la fotoliul Maicii Tereza.

E.Ş.: Au apărut voci care susţin că concentrarea unei importante părţi a presei în mâna dvs..reprezintă o problemă din cauza imaginii publice şifonate pe care o aveţi. Cum cometaţi acest lucru?
S.O.V.: A fost o vreme când nici patronul publicaţiei dvs.. nu avea o imagine prea fericită. Asta nu l-a împiedicat să facă un trust de presă de succes.

E.Ş.: Care este viziunea dvs., sinceră, asupra presei în viitor?
S.O.V.: Este tendinţa internă şi internaţională ca presa să se profesionalizeze din ce în ce mai mult şi este din ce în ce mai mult o oportunitate de afaceri. Am constatat din ce în ce mai mult în ultima vreme că în presă sunt din ce în ce mai puţine conştiinţe de vânzare.

E.Ş.: Ce veţi face în ziua în care „Cotidianu” sau „Caţavencu” va publica prima anchetă despre dvs.?
Domnişoară, îmi place să cred că atât în „Cotidianul” cât şi în „Academia Caţavencu” sunt profesionişti atât de buni încât nu vor mai face greşelile pe care le-au făcut alţi confraţi de-ai lor de-a lungul timpului.

E.Ş.: La ce vă referiţi aici?
S.O.V.: La doza de eroare în care nişte confraţi de-ai lor au fost ani de zile nu cred că-i mai caracterizează şi pe ei.

E.Ş.: La ce fel de eroare vă referiţi?
S.O.V.: Toate acuzele care au fost puse ope seama mea s-au dovedit în final, în faţa justiţiei, neîntemeiate. Asta înseamnă eroare.

E.Ş.: Din acest răspuns se înţelege că nu vă aşteptaţi să vedeţi vreo anchetă despre dvs.. în aceste publicaţii.
S.O.V.: Numai în măsura în care acea anchetă poate să îmi aducă un profit suplimentar.

Despre Dan Voiculescu
E.Ş.: Potrivit informaţiilor apărute în presă, şi domnul Dan Voiculescu este interesat de fondurile private de pensii. Vă călcaţi din nou pe afaceri.
S.O.V.: Habar n-am de ce este interesat domnul Voiculescu. Eu nu sunt în competiţie cu Dan Voiculescu. El are felia Domniei Sale, eu am felia mea. Singurul punct comun în care există concurenţă este cel din media, iar pe media e vorba de o nişă foarte îngustă. Canalele de ştiri, unde e o concurenţă corectă. Antena 3 nu şi-a permis să mă atace până acum, nu a vorbit urât de mine, nu a insinuat nici o porcărie la adresa mea, a lucrat extrem de corect.

E.Ş.: La un moment dat eraţi în relaţii bune cu domnul Dan Voiculescu. De ce a apărut această fisură?
S.O.V.: Au fost nişte mici ieşiri verbale de o parte şi de alta, dar au trecut. Starea de tensiune, presiunea faptului că domnul Voiculescu este la guvernare. Înţeleg cât de greu îi este Domniei Sale. Trebuie să suporte povara guvernării.

E.Ş.: Mai aveţi aceleaşi sentimente gingaşe pentru Domnia Sa?
S.O.V.: Întotdeauna.

Despre onorabilitate
E.Ş.: Vă consideraţi o persoană onorabilă?
S.O.V.: Una dintre cele mai onorabile persoane din România. Aşa mă consider şi am un echilibru desăvârşit din acest punct de vedere. Nu am greşit faţă de nimeni începând cu 1990 şi până astăzi făţă de nimeni din România. Nu mi-am înşelat partenerii de afacei, nu am omorât, nu am violat. Da, sunt extrem de onorabil domnişoară. Asta mă şi susţine. Din asta izvorăşte şi orgoliul pe care îl am. Şi poate un mic cinism uneori.

E.Ş.: Dormiţi liniştit?
S.O.V.: În permanenţă domnişoară, în permaneţă, spre deosebire de mulţi dintre voi. Sunt convins că mulţi dintre voi sunt nemulţumiţi şi nefericiţi că sunt pe piaţa românească şi încercaţi să mă scoateţi. Inutil. Întotdeauna am făcut ce am vrut. Mă trag din Moldova. Dumneavostră ştiţi ce spunea Ştefan cel Mare? „Asta-i pohta ce-am pohtit.”